Actorul Ion Fintesteanu s-a născut in București, la 18 martie 1899. Era preocupat de teatru din copilărie, in liceu participa la șezătorile muzicale Carmen, la societățile Petre Maior, Enăchiță Văcărescu. La începutul primului război mondial s-a refugiat la Iași si a fost tenor in corul Societății Române de Operă, apoi a fost cooptat in trupa Teatrului Național din Iași si a jucat in spectacolul Marșul nupțial de Henri Bataille. S-a intors in capitala la terminarea razboiului si a absolvit Conservatorul de Arta Dramatica in 1921, la clasa Luciei Sturdza Bulandra. Din 1921 a jucat pe scena Teatrului Național in roluri ca Nebunul din Regele Lear de W. Shakespeare, Karenin din Ana Karenina de Tolstoi, Badia din Caruta cu paiate de Mircea Stefanescu, Grigore Bucsan din Ultima Ora de M. Sebastian, Polonius din Hamlet de W Shakespeare, Dr. Dorn din Pescarusul de Cehov, Farfuridi, Pristanda, Cetățeanul turmentat din O scrisoare pierduta de I.L. Caragiale, Ianke din Take, Ianke si Cadâr de Victor Ion Popa; Grigore Dragomirescu din Citadela Sfărâmata de Horia Lovinescu, Charly din Frații Thomson de Serk Roggers, etc. In 1956 participa la Festivalul Internațional de arta dramatica de la Paris, cu rolurile Farfuridi din O scrisoare pierduta si Grigore Bucsan din Ultima ora. A predat Arta Actoriei la Institutul de Artă Teatrală si Cinematografică, in 1957 era inaugurat studioul Casandra al Teatrului Național cu spectacolul Plicul de Liviu Rebreanu cu studenții clasei profesorului Ion Fintesteanu. A regizat spectacole de teatru ca Take, Ianke și Cadâr de Victor Ion Popa, Tartuffe de Moliére, Institutorii de Otto Ernst, Moartea ultimului golan de Virgil Stoenescu, a publicat cartea De la clovnul citire. A debutat in cinematografie in anul 1923, cu filmul Țigăncușa de la iatac, regizat de Alfred Halm. Ion Finteșteanu a murit la 21 octombrie 1984, in București.